Notiuni de baza

FENOMENUL ARDERII:
  Arderea/combustia este reacţia rapidă de oxidare a unei substanţe aflată în starea gazoasă.
  Arderea este reacţia exotermă a unei substanţe (combustibil) cu un agent oxidant (comburant).
  Combustibil este orice substanţă, material, produs de construcţii care are proprietatea de combustibilitate (proprietatea de a se aprinde şi arde în continuare contribuind la creşterea cantităţii de căldură degajate).Comburant/agent oxidant este, uzual, oxigenul (oxigenul din aer aflat în proporţie de 21% sau oxigenul cedat de o altă substanţă prin reacţia de oxidare)  Pentru ca o substanţă combustibilă să ardă, s-a constatat că este suficient ca mediul ambiant să conţină 14 -18% oxigen. Se cunosc şi substanţe care ard fără prezenţa oxigenului din aer, cum ar fi: acetilena comprimată, clorura de azot, precum şi alte substanţe compuse; aceste substanţe, în anumite condiţii, pot exploda cu degajare de căldură şi apariţie de flăcări.
Procesul de ardere, pentru a avea loc, trebuie să îndeplinească condiţia prezenţei concomitente, în acelaşi spaţiu:
-a combustibilului;
-a comburantului (uzual, oxigenului);
-a sursei de aprindere(care să transfere, din exteriorul sistemului, suficientă căldură pentru atingerea temperaturii de aprindereîn vederea iniţierii arderii, energia aprinderii).Cei trei factori enumeraţi mai sus definesc aşa-numitul triunghi al focului:a1Triunghiul focului conţine 3 elemente, care reacţionând între ele duc la apariţia focului. OXIGENUL este cel care susţine reacţia, CĂLDURA este cea care aduce materialul la temperatura de aprindere, iar COMBUSTIBILUL este cel care alimentează şi întreţine arderea.
Conceptul de prevenire a incendiilor se bazează pe separarea acestor 3 elemente!CLASELE DE INCENDII:

Nu toate incendiile sunt la fel. Diferite materiale produc incendii diferite care necesită diferiţi agenţi de stingere. În funcţie de natura materialului, incendiul se încadrează într-o clasă anume, fiecare clasă necesitând agenţi de stingere diferiţi. Necesitatea cunoaşterii claselor de incendiu şi a agenţilor de stingere recomandaţi, este foarte importantă, deoarece o alegere greşită poate complica şi mai mult situaţia.
Clasa A = incendiile care au la bază materiale solide obişnuite, precum lemnul, hârtia, hainele, gunoiul şi plasticul.
Clasa B = incendiile care au la bază lichidele inflamabile, precum gazolina, petrolul, grăsimile şi vopseaua.
Clasa C = incendiile care au la bază gazele inflamabile, precum gazul metan, propan, hidrogen, acetalina şi gazele naturale.
Clasa D = incendiile care au la bază metalele, precum aluminiul, magneziu, litiu, sodiu, potasiu şi aliaje ale acestora.

Clasa E = incendiile care au la bază echipamente electrice aflate sub tensiune, precum motoare, transformatoare şi întrerupătoare. Daca se va intrerupe sursa electrică care alimentează aceste echipamente, clasa E va deveni una dintre celelalte clase de incendiu.
Clasa F = incendiile care au la bază uleiurile si grasimile in aparatele de gatit.